Caria precoce (severă) a copilăriei, cunoscut drept cazul de dinti cariati la copii, este una dintre problemele stomatologice cel mai des întâlnite la copii. Este o carie acută, cu debut precoce, cu evolutie rapidă, ce afectează copilul mic. Se manifestă prin carii cavitare sau necavitare, dinți lipsă sau suprafețe obturate pe orice dinte temporar, ca urmare a cariei dentare.

S-a constatat ca introducerea periajului dentar la o varsta mai mica si supravegherea de catre parinti a periajului, reduc semnificativ severitatea afectarii carioase la copiii la care sunt folosite obiceiuri incorecte de hranire si ingrijire. Se recomanda ca periajul dentar sa inceapa cat mai curand dupa eruptia primilor dinti temporari.

Copiii la care nu s-a stabilit deja obiceiul periajului dentar la varsta de 1 an au mai multe sanse de a fi indemni de carie la varsta de 3 ani.

Pentru copiii anteprescolari si prescolari  realizarea periajului dentar nu asigura o curatare corecta a dintilor. Prin supervizarea periajului se inlatura deficientele tehnicii periajului efectuat de catre copil.

Detectarea cariei severe precoce in stadiul initial de evolutie este dificila, deoarece petele albe de demineralizare sunt greu de observat de catre parinti.

Medicul  stomatolog depisteaza  rar acest tipar de carie, intrucat parintii nu obisnuiesc sa-i aduca pe copii la control stomatologic regulat de la o varsta mica.

Academia Americană de Stomatologie Pediatrică recomandă ca în jurul vârstei de 1 an, copilul să aibă parte de primul consult realizat de medicul stomatolog pediatru.

Daca copilul este adus la control stomatologic la primele semene ale bolii, pedodontul va face diagnostic diferential cu caria grefata pe hipoplazie de smalt (in cazul petelor albe) sau coloratie exogena (in cazul petelor brune sau negre).

Petele albe opace se repereaza folosind spray-ul de aer. In acest stadiu, care dureaza putin, modificarea de culoare nu este insotita de durere. Mai tarziu, apare pierderea de substanta. Parintii pot observa modificarea de culoare data de tesuturile dure dentare alterate sau pot fi alarmati de durerea provocata de alimente sau bauturi dulci, reci sau fierbinti. Cariile netratate la dintii temporari progreseaza rapid datorita permeabilitatii tesuturilor dentare si grosimii mai mici a acestora. Astfel,  are loc inflamarea acuta a pulpei dentare, ceea ce determina durere spontana. Copiii ce prezinta carii dentare multiple pot avea un apetit scazut deoarece masticatia devine dureroasa. Prescolarii cu probleme dentare se manifesta prin tulburari de nutritive si perturbarea somnului.

Adesea, primii dinti cariati la copii sunt incisivii superiori, care erup de obicei devreme, in primul an de viata. Se considera ca pozitia de decubit dorsal in care sugarul petrece multe ore face ca lichidele indulcite (lapte, ceai, sucuri etc.) sa stagneze o lunga perioada de timp pe fetele vestibulare ale dintilor anteriori, iar la frontalii superiori fluxul salivar este mai redus decat in alte parti ale cavitatii bucale. De aceea, curatarea se face mai greu si intr-o perioada mult mai mare de timp. Mai putin afectati de atacul carios sunt incisivii inferiori datorita protectiei oferite de partile moi (limba, buza inferioara) si de vecinatatea orificiilor glandelor submandibulare si sublinguale. Saliva de la nivelul acestor glande protejeaza dintii de acizii produsi de placa dentara, cat si de lichidele cariogene.

La nivelul dintilor frontali, leziunile sunt localizate in general pe suprafete netede, considerate cu risc scazut la carie. Localizarea cea mai des intalnita  este pe fetele vestibulare sau orale, in apropierea coletului sau, mai rar, pe suprafetele aproximale, marginea incizala nefiind interesata.